Gînduri aşternute…

Astăzi e 19 februarie…..parcă ieri era 20. Tot februarie. Când plec la pescuit nu depăşesc niciodată viteza luminii (poate şi pentru ca de cele mai multe ori merg cu trenul şi să nu uit să precizez ca trăim in România) şi încerc să ocolesc găurile de vierme temporale (wormhole), dar aici e vorba de numele unei localităţi aflate la nici 50 de km departare de preafrumoasa Deva.

Unii îşi amintesc de ea de pe vremea când mergeau împreună cu familia la castelul medieval aflat în comună, proprietatea mai multor grofi maghiari, iar alţii o cunosc de pe vremea cand luau bunicul, pisicul si pe-ăla micul şi mergeau în vizită la acelaşi castel medieval dar care între timp a devenit spital de psihiatrie.

Mai era Mureşul care curgea liniştit la umbra pădurii ce se întindea de la Petriş, Zam şi până la Deva sau invers.

Mai târziu au venit escavatoarele, draglinele şi grederele care au săpat albia, au tăiat pădurea şi au transformat totul într-un peisaj selenar. Acum au mai rămas două macarale ruginite, înconjurate de gropi de escavaţii. În ele, stuful si papura fac umbra găştilor de bibani, babuşte şi caraşi… Pe maluri pescarii se întrec cu cormoranii si egretele.

Mureşul îţi continuă drumul pe locul unde trebuia să fie drum de şlepuri între Alba-Iulia, Turda şi Arad.

Printre betoane şi fiare ruginite clenii încă mai înoata…îi poţi păcăli cu-o muscă, un vobler sau un snop de libelule.

Pescuitul este gratis şi nu te întreaba nimeni de bon….decât o fasole cu ciolan….cred ca azi prefer pescuitul la clean. J